Arhiva pentru July, 2007

Echipa bleumarin

1. Să se înveţe dansuri (populare, vals, etc.) şi în penultima zi să se facă un concurs de dansuri pe echipe (câte doi)
2. Fiecare echipă să-şi aleagă câte un imn al taberei (cu cuvinte date), apoi cel mai frumos să se premieze şi să devină imnul taberei din ediţia respectivă.
3. Să se facă pliante cu desene sau diferite teme care vor fi împărţitepe stradă, invitând lumea la o activitate a taberei
4. Concurs pe echipe: cine mănâncă cel mai mult
5. Pentru călătoria iniţiatică: la o probă la care obţii punctaj maxim să se ofere transportul până la proba următoare.
6. Întreceri pe echipe în care duci paharul plin cu apă, sărind într-un picior până se umple un anumit vas.
7. Concurs KARAOKE
8. Diferite întreceri sportive
9. Concurs cu bărcile pe apă
10. Chestionar în domeniul muzicii şi al informaticii
11. Concursuri de logică
12. Concurs: să se desfacă bomboanele ambalate, cu cuţitul şi furculiţa
13. Concurs: să se sară coarda câte doi deodată
14. Să se facă un amestec de substanţe alimentare şi gustând, legat la ochi, să se ghicească ce conţine.
15. Joc: cartonaÅŸele
16. Duel cu eÅŸarfa
17. Bowling
18. Chestionar despre antichitate
19. Concurs de desene, picturi
20. Joc: FLIPPER
21. Joc: FRAÅ¢II

admin

Editorial 2007

Echipa bleumarin

În ziua de 16 iulie 2007, tineri din diferite regiuni ale ţării: Moldova, Cluj, Sălaj, Hunedoara şi Timiş s-au îndreptat spre tabăra ECUMENICA din Târgu-Lăpuş, organizată de Parohia Greco-Catolică sub îndrumarea pr. Silviu Hodiş şi a soţiei sale Mia, fiind ajutaţi de tinerii binevoitori din acest oraş.

«TrăiÅ£i cu entuziasm, cu bucurie, dar mai ales cu simÅ£ul responsabilităţii» este motto-ul ediÅ£iei a IX-a a acestui an, al papei Benedict al XVI-lea către tineri, tema fiind «Prietenia – cale către Dumnezeu» – două îndemnuri sugestive care îi învaţă pe cei prezenÅ£i la această tabără la o cunoaÅŸtere mai profundă a lui Dumnezeu ÅŸi a aproapele, astfel devenind prieteni adevăraÅ£i ai acestora.

După acomodarea participanţilor cu ambientul, oraşul, căminul, mâncarea cât şi cu persoanele noi întâlnite, de diferite categorii de vârstă şi confesiuni, pentru a învăţa discreţia şi atenţia faţă de ceilalţi s-a început jocul „îngeraşul”.

Pentru o mai bună cunoaştere şi deschidere între toţi participanţii, cât şi pentru evitarea izolării acestora, toţi cei prezenţi au fost repartizaţi în 7 echipe, fiecare echipă alegându-şi un nume, un motto, slogan şi câte un simbol reprezentativ.

După un curs de prim-ajutor, a avut loc o călătorie iniţiatică „La Rohia, prin pădure” plină de probe de supravieţuire în care nu lipsit inteligenţa, creativitatea, îndemânarea, generozitatea, spiritul de echipă şi dorinţa de a face binele.

A urmat ca fiecare echipă să primească o temă pe care să o rezolve împreună, temă legată de responsabilitate, pentru a-şi da seama fiecare cât de important este să fii responsabil.

Pentru a rămâne ceva util taberei, fiecare echipă a avut de efectuat diferite anchete şi lucrări pentru site-ul taberei.

Pentru a-şi descoperi şi dezvolta talentul artistic, are loc un spectacol de teatru cu tema: “Viaţa lui Isus” în regia pr. Serge Solignac în care participă majoritatea tinerilor din tabără.

Întâlnirea ecumenică din acest an se încheie cu un foc de tabără şi un concert în aer liber pentru a marca bucuria acestor zile minunate trăite împreună.

Pe lângă toate aceste activităţi au avut loc vizionarea unor filme educative şi filmări din ediţiile anterioare ale Taberei ECUMENICA.

Aceste zile bogate în activităţi din zile diferite: cultural, religios. Artistic, istoric, social, etc. ne ajută, pe noi, participanţii, să ne descoperim valorile proprii şi ale celorlalţi, edificându-ne personalitatea, apropiindu-ne mai mult de Dumnezeu şi aproapele, consolidându-ne prietenia cu aceştia.

Echipa galbenă

Toţi ştim că viaţa este cel mai preţios cadou primit în dar de la Dumnezeu. Prin citatul de mai sus menţionat Sfântul Papa ne comunica într-o manieră simplă acest adevăr de importanţă esenţială.

Dumnezeu ne-a dăruit o lume întreagă de care noi să ne bucurăm, o lume minunată pe care trebuie să o cunoaştem deplin, în care să trăim simţind la orice pas prin tot ceea ce ne înconjoară, dragostea nemărginită a lui Dumnezeu.
Prin expresia trăieşte cu entuziasm, cu bucurie, dar mai ales cu simţul responsabilităţii Sfântul Papa ne aminteşte că omul, deşi liber prin creaţie trebuie să trăiască în comun cu Dumnezeu şi să ţină cont de poruncile sale, de legile sale, în orice fapta, orice gând şi orice vorba trebuie să se eclipseze voia lui Dumnezeu.

Sfântul Papa adresează aceste cuvinte tuturor. Nu se referă doar la o anumită categorie de oameni, nu ne interzice să ne bucurăm de lumea în care trăim, dar prin simţul responsabilităţii, realizăm şi eferemitatea acestei lumi.

Dumnezeu e eternitatea pe care creştinii încearcă să o cuprindă cu braţele.

Există o bogată şi mult-discută încărcătură filozofică a noţiunii. Pentru un jurist, a devenit un lucru comun comensurarea conduitei umane cu etalonul responsabilităţii. Dar, dincolo de toate acestea sau mai presus acesteia, rămâne ideea că responsabilitatea este un atribut specific al spiritului uman, ce ar trebui să se reflecte şi să fie dusă din fiecare acţiune.

Este, poate, una dintre cele mai complexe manifestări ale omului social. Responsabilitatea faţă de sine, faţă de propria personalitate şi devenire nu poate exista decât în contextul reverberaţiei pe care o produce în mediul social, astfel după cum acţiunile personale sunt cenzurate sub lumină, uneori crudă a responsabilităţii sociale. Departe de ideea conform căreia responsabilitatea, privită în ambele sale valenţe, personala faţă de sine şi sociala faţă de toţi cei din jur, dar şi faţă de fiecare în parte, ar fi numai refluxul conştient al instinctului de conservare; coexistenţa acestora nu poate fi decât un act pur conştient, raţional al spiritului.

Indecizia este expresia directă a incapacităţii asumării unei responsabilităţi ferme pentru lucrarea unei hotărâri, incapacitatea ce nu se poate disimula. Asumarea răspunderii nu priveşte numai consecinţe personale pentru cei care iau o decizie, ci în primul rând este răspunderea pentru soarta celor asupra cărora se reflectă.

Echipa bleumarin

În urma unui sondaj, cu tema „Responsabilitatea” în care au fost chestionaţi aproximativ 20 de persoane, au rezultat următoarele :

1. La întrebarea „Ce este responsabilitatea?” majoritatea au răspuns :

– a-Å£i asuma ceea ce faci

– a-Å£i face datoria

– a fi conÅŸtient de ceea ce faci, (a fi corect)

– a fi un om de caracter (de omenie)

– a fi răspunzător de propriile acÅ£iuni si de propriile decizii

– a face ceva bun

2. La întrebarea „Ce înţelegeţi despre responsabilitatea în familie?” au fost răspunsuri variate şi anume:

– a fi responsabil în familie este un rol important pentru că trebuie să ai grijă de ceilalÅ£i membri ÅŸi să le fii de ajutor

– prin responsabilitatea în familie dai dovadă de ce fel de persoană eÅŸti

– a fi responsabil în familie este un lucru sfânt, familia fiind celula de bază

Responsabilitatea este definită ca şi obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, o formă de răspundere.

Nu este însă un termen pe care să-l înveţi şi înţelegi uitându-te în DEX. Viaţa însăşi ţi-l predă, timpul te face să-l înţelegi. Responsabilitatea… o simţim, o manifestăm, o găsim in jurul nostru, este o relaţie inter-umană, fiind în acelaşi timp o acţiune şi o reacţiune. Diferă în funcţie de om, de spirit, de circumstanţe. Impusă, asumată, superficială sau profundă, poate fi văzută ca o manifestare a conştiinţei .

Presupune, în primul rând, încredere şi adoptă o structură arborescentă, în continuă expansiune. Răspunsul la responsabilitate este responsabilizarea, anume conştientizarea obligaţiei de a continua.
Privind din perspectivă biblică, putem schematiza originea şi evoluţia cuvântului în discuţie.

Isus şi-a asumat o responsabilitate, a plătit preţul suprem pentru a ne deschide ochii, pentru a ne face conştienţi. În mod direct, El i-a făcut responsabili pe apostoli. Aceştia, la rândul lor, au făcut cunoscute învăţăturile sfinte. Astfel, s-au deschis porţile pentru o lume responsabilă.

Astăzi, toţi suntem responsabili. Diferă însă modalitatea în care se manifesta acest fapt. Degenerând, ajunge egoist. Evoluând, devine eroism.

Totodată, responsabilitatea poate fi percepută în diferite moduri. Pentru un elev, principala responsabilitate este şcoala. Pentru cel care are de luat o decizie, alegerea făcută este responsabilitatea căutată. Pentru un maestru, reuşita discipolului este responsabilitatea asumată.

Pentru un elev, principala responsabilitate este şcoala. Pentru cel care are de luat o decizie, alegerea făcută este responsabilitatea căutată. Pentru un maestru, reuşita discipolului este responsabilitatea asumată.

De multe ori, termenul “curaj” este confundat cu responsabilitatea. A fi responsabil înseamnă a fi curajos. Este însă vorba despre un curaj gândit, plănuit, care nu se limitează doar la atitudine, pas înainte sau risc.

Acum mă-ntreb… sunt responsabil sau nu sunt?

Sunt eu… sau suntem noi?

admin

Restricţii impuse de societate

Echipa albastră

– reguli de circulaÅ£ie – nu poÅ£i traversa strada cum vrei, când vrei ÅŸi pe unde vrei, există reguli ale semaforului care trebuie respectate pentru ca sa fie evitate unele incidente .

– reguli de protecÅ£ie a mediului – deoarece mediul este creaÅ£ia lui Dumnezeu oferită ca un dar oamenilor, aceÅŸtia îşi arată recunoÅŸtinÅ£a prin păstrarea curăţeniei, amenajarea unor spaÅ£ii verzi

– păstrarea liniÅŸtii publice – mai ales pe timpul nopÅ£ii ÅŸi în preajma celor bătrâni ÅŸi bolnavi

– nu se fumează în spaÅ£iile publice (în Biserici, ÅŸcoli, spitale, magazine…)

– este interzis consumul de băuturi alcoolice de către cei sub 18 ani

– să nu fie discriminare între oameni (sex, religie, cultură, rasă ,vârstă)

În primul rând pentru ca oamenii să respecte regulile din societate trebuie să le cunoască, să fie informaţi cât mai bine despre ce conţin acestea. Majoritatea dintre ei cunoscând aceste reguli ar trebui să-şi asume responsabilitatea în respectarea lor şi să le pună în practică ori de câte ori este nevoie, fiind bun exemplu pentru cei din jur.

Oameni cu simţul responsabilităţii mai sunt şi aceia care văzând pe alţii care nu cunosc restricţiile sau le încalcă îi informează şi îi atenţionează pentru ca totul să decurgă cât mai normal în societate.

Necesitatea şi utilitatea acestor restricţii:

– dacă respectăm restricÅ£iile reuÅŸim să avem o planetă mai curată

– sunt utile pentru o colaborare mai bună între oameni ÅŸi în societate

– sunt utile pentru ca dreptatea să dăinuie , “să fie la ea acasă”

– ajută la ordinea publică ÅŸi prosperitatea ţării.

O societate fără reguli este o societate care se distruge pe ea însăşi. Fiecare regulă are un scop şi nu e făcută doar de dragul de a face reguli. Dacă nu ar fi aceste restricţii ar fi un haos total.

Next »