Echipa galbenă

Toţi ştim că viaţa este cel mai preţios cadou primit în dar de la Dumnezeu. Prin citatul de mai sus menţionat Sfântul Papa ne comunica într-o manieră simplă acest adevăr de importanţă esenţială.

Dumnezeu ne-a dăruit o lume întreagă de care noi să ne bucurăm, o lume minunată pe care trebuie să o cunoaştem deplin, în care să trăim simţind la orice pas prin tot ceea ce ne înconjoară, dragostea nemărginită a lui Dumnezeu.
Prin expresia trăieşte cu entuziasm, cu bucurie, dar mai ales cu simţul responsabilităţii Sfântul Papa ne aminteşte că omul, deşi liber prin creaţie trebuie să trăiască în comun cu Dumnezeu şi să ţină cont de poruncile sale, de legile sale, în orice fapta, orice gând şi orice vorba trebuie să se eclipseze voia lui Dumnezeu.

Sfântul Papa adresează aceste cuvinte tuturor. Nu se referă doar la o anumită categorie de oameni, nu ne interzice să ne bucurăm de lumea în care trăim, dar prin simţul responsabilităţii, realizăm şi eferemitatea acestei lumi.

Dumnezeu e eternitatea pe care creştinii încearcă să o cuprindă cu braţele.

Există o bogată şi mult-discută încărcătură filozofică a noţiunii. Pentru un jurist, a devenit un lucru comun comensurarea conduitei umane cu etalonul responsabilităţii. Dar, dincolo de toate acestea sau mai presus acesteia, rămâne ideea că responsabilitatea este un atribut specific al spiritului uman, ce ar trebui să se reflecte şi să fie dusă din fiecare acţiune.

Este, poate, una dintre cele mai complexe manifestări ale omului social. Responsabilitatea faţă de sine, faţă de propria personalitate şi devenire nu poate exista decât în contextul reverberaţiei pe care o produce în mediul social, astfel după cum acţiunile personale sunt cenzurate sub lumină, uneori crudă a responsabilităţii sociale. Departe de ideea conform căreia responsabilitatea, privită în ambele sale valenţe, personala faţă de sine şi sociala faţă de toţi cei din jur, dar şi faţă de fiecare în parte, ar fi numai refluxul conştient al instinctului de conservare; coexistenţa acestora nu poate fi decât un act pur conştient, raţional al spiritului.

Indecizia este expresia directă a incapacităţii asumării unei responsabilităţi ferme pentru lucrarea unei hotărâri, incapacitatea ce nu se poate disimula. Asumarea răspunderii nu priveşte numai consecinţe personale pentru cei care iau o decizie, ci în primul rând este răspunderea pentru soarta celor asupra cărora se reflectă.

Trackback URI | Comments RSS

Lasă un comentariu